Realitate sau vis?

Poate realitatea unui vis despre viitorul sãu, de ce nu, trecutul celor trei personaje din DOMNISOARA JULIA de August Strindberg, încãrcate de durerea sufletelor lor zbuciumate, trage la rãspundere "creatorul", cerând prin aceasta o judecatã de apoi.

Spectacolul cu cele douã piese se desfãsoarã pe mai multe planuri. Dacã piesa initialã, DOMNISOARA JULIA, este prezentul actiunii spectacolului pe care-l vizionati, atunci , cu sigurantã, putem constata cã partea a II-a, NUNTA DE ARGINT, REPREZINTÃ VIITORUL.

Dacã NUNTA DE ARGINT este viitorul actiunii, sau a personajelor întâlnite în prima parte, atunci constatãm cã DOMNISOARA JULIA devine trecutul actiunii NUNTII DE ARGINT.

Aceastã ecuatie abstractã a timpului, în mod obligatoriu, influenteazã locul actiunii.

Dacã nu putem defini nici timpul si nici locul actiunii, atunci actiunea în sine nu poate fi decât "realitatea unui vis." Cuprins de aceste gânduri am început sãconstruiesc spectacolul cu NUNTA DE ARGINT, asezând într-un final, în structura psihicã a unuia din personaje, spatiul pe care l-am redus la minimum, pentru a da o putere maximã a fortei de expresie.

Ca spatiu de actiune, structura psihicã mi-a dat posibilitatea sã evit crima fizicã, act care în mod involuntar ne duce într-o extremã a unei realitãti. Nici Strindberg si nici Swerling nu au dorit acest lucru. Nimeni nu are dreptul la sinucidere "Nu poti lua ceea ce n-ai dat."

Eliminarea se vizualizeazã prin reducerea luminii, care delimiteazã spatiul initial, fãcând loc întunericului, eternului, creând prin aceasta, în finalul spectacolului, un alt început.